Educație

Reforma educației în vremea pandemiei

Prioritate de grad ridicat: reforma educației

Vremurile extraordinare, cer măsuri extraordinare: reforma educației. De când cu pandemia, tot asta auzim. E nevoie de măsuri extraordinare pentru a putea ieși la liman, mai ales când vorbim de educație.

În primul rând este necesar să înțelegem că o reformă adevărată în educație nu depinde doar de Ministerul Educației. O reformă adevărată presupune o colaborare între Ministerul Educației, cel al Sănătății, Ministerul Muncii, a Inspectoratelor Județene, a DGASPC-urilor, precum și al mediului de afaceri.

Să vedem de ce măsuri extraordinare avem nevoie în școli

Igiena în școli

Una dintre cele mai importante ține de igiena în școli. Mă întreb, este asta o măsură extraordinară sau este o măsură care trebuia să existe în școli și înainte de COVID-19, iar datorită apariției virusului măsura să fie sporită?!? E ceva de bun simț sau o măsură extraordinară de prevăzut în reforma educației?

Avem Ordinul nr. 1.955 din 18 octombrie 1995 emis de Ministerul Sănătății și publicat în Monitorul Oficial pe 22 martie 1996 care la art.1, pct. 1 zice „În unităţile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor se vor asigura condiţiile de igienă necesare apărării, păstrării şi promovării stării de sănătate, dezvoltării fizice şi neuropsihice armonioase a acestora şi prevenirii apariţiei unor îmbolnăviri.”, iar la pct.2 „Conducerile unităţilor sunt răspunzătoare de realizarea întocmai a acestor condiţii.” Sigur că nu știm din ce bani trebuiau implementate aceste norme în momentul în care de multe ori bugetul instituțiilor de învățământ era insuficient. Până acum respectarea normelor, în multe locuri, se făcea prin contribuția părinților, fie prin celebrul fond al clasei, fie de ceva ani prin Asociațiile de părinți sau prin simpla aducere la grădinițe a unui număr de produse de igienă, stabilit de conducere. Deși Legea Educației nr.1/2011 prevede alocarea de 6% din PIB anual, acest lucru nu s-a întâmplat. Concluzia la problema igienei în școli este că din 2011 știm ce trebuie făcut dar ignorăm, iar implementarea ține de Primării, Ministerul Sănătății și Direcțiile de Sănătate Publică.

Digitalizarea învățământului

O a doua măsură vorbește despre digitalizarea școlilor. Din 11 martie de când s-au închis școlile am trecut în online. Deși în perioada 2014-2020 România a primit din partea UE 1,9 miliarde de euro din care 1,7 miliarde din Fondul social european, care finanțează activități de formare a profesorilor, dezvoltare de abilități, dezvoltare de ghiduri, curricule, etc. și 355 de milioane de euro pentru reabilitare/modernizare școli, universități, centre de formare profesională, inclusiv pentru dezvoltarea infrastructurii și echipamentelor, în momentul de față aceste investiții nu se prea văd.

Digitalizare nu înseamnă numai achiziționarea de tablete și table smart. Digitalizare înseamnă crearea unei biblioteci virtuale la nivel național, cu resursele pedagogice necesare și adaptate diferitelor dispozitive, resurse acreditate de MEC; înseamnă pregătirea profesorilor în utilizarea acestor programe și resurse; înseamnă adaptarea programei cadru. Dar cel mai important aspect al digitalizării în învățământul din România este ca acesta să fie unitar. Acest aspect cel mai bine se vede acum, când la două luni după închiderea școlilor și trecerea în online, nu există o recomandare clară din partea MEC, în legătură cu aplicația folosită de profesori în predare. Astfel avem o abrambureală generală, elevii și părinții jonglând între GoogleClassroom, Microsoft Teams, Zoom, WhatsApp, Facebook și cine știe câte altele.

O altă problemă, când vorbim despre digitalizare și despre școală online în România, este lipsa accesului la tehnologie și internet a unui număr foarte mare de elevi. Aici intervin Primăriile și Direcțiile de Asistență Socială, care ar trebui să aibă în evidență copii cu probleme și să raporteze mai departe Ministerului Educației. În schimb Ministerul face studii și pune cadrele didactice să raporteze cine la ce are acces, ceea ce este o absurditate.

Ministrul Educației, Monica Anisie, declarat că, după raportările Inspectoratelor Județene, avem aproximativ 250000 de elevi care nu au acces la tehnologie, deci la școala online. Un studiu făcut de FePal – Federația părinților și aparținătorilor legali – împreună cu Fundația Viața și Lumina și IRES, în perioada 27-30 aprilie 2020 o contrazice pe doamna Ministru și concluzionează că peste 900000 de elevi nu ar avea acces la școala online. Studiul are o eroare maximă tolerată de +2,5%. Desigur dacă am fi digitalizat mai de mult Primăriile, DGASPC-urile și am fi raportat în timp real situația elevilor proveniți din mediile defavorizate, nu am mai fi avut această problemă. Deși am observat că există o mobilizare pentru rezolvarea accesului elevilor din mediile defavorizate la școala online, prin achiziționarea de tablete/desktopuri etc, și totuși până nu există o platformă unică de predare, la nivel național, care să indice ce tip de dispozitiv este necesar, ce memorie și alți indicatori tehnici, mă tem că iar aruncăm bani pe geam.

Distanțarea socială în unitățile de învățământ

O altă măsură este cea a distanțării, care într-o anumită măsură s-a rezolvat, în sensul că școlile rămân închise până la toamnă pentru majoritatea elevilor. Iar pentru elevii de clasa a VIII-a și a XII-a, care au examene de susținut s-a dispus ca numărul lor să fie limitat la 10 într-o sală de clasă. Nu pot să mă întreb ce se va întâmpla din toamnă în situația în care avem între 28 și 35 de elevi în clase. În cazul supraaglomerării avem două situații distincte. Zone unde supraaglomerarea este din cauză că școala nu dispune de clase suficiente – zone periurbane și zone unde supraaglomerarea este cauzată de reputația de „școală de elită” – zone urbane. În primul caz, problema nu știu cum va putea fi rezolvată până la toamnă, doar dacă primăriile vor fi capabile să identifice clădiri care să se preteze unei instituții de învățământ și să investească masiv și între timp să acceseze fonduri europene pentru construirea unor școli la cel mai ridicat standard. În cazul al doilea soluția este redistribuirea elevilor spre instituții care dispun de spațiul necesar, dar aici va fi foarte greu, pentru că trebuie să convingi elevi, părinți și poate și cadre didactice să accepte acest lucru.

Alte probleme de rezolvat prin reforma educației

Sigur că sistemul de învățământ românesc are foarte multe probleme, pe lângă cele detaliate mai sus. Programa cadru este mult depășită, competențele pe care le oferă nu corespund secolului XXI. Avem lacune majore în a evalua real cadrele didactice. Problema abandonului școlar este tratată superficial prin implementarea unor cursuri în care li se explică, teoretic, copiilor de ce să nu renunțe. Și la capitolul școli profesionale stăm prost, deși mediul de afaceri s-a tot oferit să ajute statul. Aflăm din Strategia națională pentru dezvoltare durabilă a României 2030 că „Din cauza nivelului scăzut al salarizării personalului didactic (parțial corectat abia în anii 2016-2017) și a condițiilor uneori grele de lucru, calitatea învățământului lasă încă mult de dorit. În mediul rural 38% dintre școli au toaletă exterioară, peste 25% nu au încălzire centrală, 20% nu au autorizație sanitară de funcționare, 17% nu dispun de sursă autorizată de alimentare cu apă și doar 60% dintre școli au bibliotecă proprie. Accesul persoanelor cu dizabilități sau cerințe educaționale speciale la învățământul de masă este redus și necesită o îmbunătățire, garantarea unei educații de calitate şi promovarea oportunităților de învățare de-a lungul vieții pentru toți pe fondul unei conștientizări mai susținute a nevoilor speciale și prin alocări suplimentare de resurse materiale și umane, în special în medii defavorizate.”

Este clar că orice partid politic sau coaliție s-ar fi aflat la guvernare nu avea cum să rezolve în câteva luni toate aceste probleme, care au fost ignorate timp de 30 de ani. Dar ce pot reproșa acestui guvern este reacția lentă în gestionarea crizei și găsirea de soluții pe termen scurt.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*